România nu are niciun reprezentant printre noii nominalizați în structurile Serviciului European de Acțiune Externă, o situație care a declanșat reacții puternice în spațiul public. Decizia a fost interpretată ca un semnal alarmant privind poziția țării noastre pe scena continentală.
Un fost prim-ministru a evidențiat acest lucru prin intermediul rețelelor sociale, afirmând că absența românilor printre candidații selecționați reflectă o problemă profundă a diplomației naționale. „Din 43 de posturi atribuite, niciunul nu a fost ocupat de un reprezentant al României”, a subliniat acesta, adăugând că țara noastră, a șasea ca mărime în Uniune, ar fi trebuit să beneficieze de o prezență corespunzătoare.
Criticile s-au îndreptat și către managementul ministerial, considerat ineficient și pasiv în promovarea candidaților români. „Dacă am avea un ministru cu adevărat implicat, și-ar asuma responsabilitatea și ar acționa imediat”, a mai menționat sursa citată.
S-a remarcat, de asemenea, că în trecut România a avut diplomați de prestigiu care au ocupat funcții importante în instituțiile europene, demonstrând că există expertiză și potențial. Astfel de exemple contrastă puternic cu situația actuală, unde niciun nume românesc nu a fost propus pentru poziții cheie.
Această absență ridică semne de întrebare nu doar despre capacitatea noastră de a ne promova interesele, ci și despre direcția politicii externe în sine. Se pare că, deși avem resurse umane valoroase, lipsa unei strategii clare ne împiedică să fim prezenți acolo unde contează.
Este momentul unei reflecții serioase asupra modului în care România își construiește și își protejează poziția în organismele europene. Fără o viziune coerentă și fără reprezentare, riscăm să rămânem pe marginea deciziilor care ne afectează viitorul.
