Într-o evaluare istorică fără menajamente, fostul ministru de externe Teodor Baconschi aduce în prim-plan impactul lui Ion Iliescu asupra procesului de democratizare a României. Conform analizei, Iliescu nu a fost un promotor al libertății, ci mai degrabă un obstacol în calea tranziției autentice, reușind să perpetueze structuri ale vechiului regim sub o nouă fațadă.
Baconschi subliniază că, deși momentul istoric din 1989 a oferit șansa unei schimbări reale, Iliescu a folosit contextul pentru a-și consolida puterea, frânând deliberat procesul de democratizare. Acesta a beneficiat de un aparat de securitate loial și a utilizat tactici de manipulare pentru a-și asigura popularitatea, prezentându-se ca o alternativă blândă la regimul Ceaușescu, în timp ce conserva esența sistemului anterior.
Un aspect deosebit de problematic, conform analizei, este modul în care justiția română a eșuat în a-l trage la răspundere pentru evenimentele violente care au marcat perioada, inclusiv mineradele. Acest lucru a condus la o memorie colectivă distorsionată și la o confuzie morală care persistă și astăzi.
De asemenea, se remarcă faptul că Iliescu și-a consolidat puterea prin controlul asupra mass-mediei și prin folosirea unor mecanisme de propagandă care îi asigurau o imagine pozitivă în ochii unui public dezorientat și obișnuit cu dictatura. Popularitatea sa în anii ’90 este explicată prin acest control informațional și prin contextul social dificil al vremii.
În ceea ce privește moștenirea sa, Baconschi consideră că este esențial ca societatea română să facă față adevărului istoric, prin deschiderea integrală a arhivelor și prin includerea acestor realități în educația națională. Doar astfel se poate evita intoxicarea memoriei colective și se poate asigura o înțelegere corectă a trecutului.
În concluzie, se argumentează că libertatea și democrația din România nu sunt datorate lui Iliescu, ci au fost obținute în ciuda eforturilor sale de a menține statu-quo-ul. Aceste realizări aparțin românilor care au luptat pentru schimbare și care au pus bazele unei societăți deschise, deși imperfecte.
