În ultimii ani, România a fost condusă de echipe guvernamentale care s-au confruntat cu plecări bruște ale miniștrilor, în special în primele luni de mandat. Guvernul condus de Ilie Bolojan este doar cel mai recent exemplu, urmând un șablon care pare să se repete. Analizele arată că, în ultimele trei echipe executive, nouă miniștri și-au părăsit funcțiile ca urmare a presiunilor publice și a unor scandaluri de imagine.
De la acuzații de plagiat la implicații în dosare de corupție, motivele au variat, dar consecința a fost aceeași: slăbirea încrederii în capacitatea de guvernare. Experții subliniază că această situație reflectă o problemă profundă a sistemului politic: absența unor mecanisme eficiente de selecție și promovare a personalului.
Un profesor universitar, specializat în științe politice, explică că partidele dispun de resurse umane valoroase, dar instrumentele de identificare a candidaților potriviți sunt deficitare. Se remarcă, de asemenea, o tendință recentă de a aduce în politică personalități din afara sistemului, uneori percepute ca „imaculate”. Această abordare, însă, nu a rezolvat problema, ci a evidențiat și mai mult nevoia de profesionalism și apartenență politică clară.
Soluția, conform analiștilor, nu constă în respingerea totală a clasei politice, ci în găsirea unui echilibru. Este necesară promovarea unor oameni cu competențe dovedite, care să facă administrație de calitate, dar și să înțeleagă dinamica politică. România are nevoie atât de lideri excepționali, cât și de specialiști care să lucreze constant, în al doilea plan, pentru a asigura stabilitatea și continuitatea.
În concluzie, criza de credibilitate nu este una insurmontabilă, dar necesită o schimbare de mentalitate și mecanisme mai transparente de selecție a elitei politice.
